Spirit liber pe doua roti
Inca de mica am fost un copil rebel, cu o puternica personalitate si cu greu acceptam sa le fac pe plac parintilor.
Pe masura ce cresteam, si lasam cupilul rasfatat in urma, latura adolescentina ce se dezvolta in mine era pe acelasi tipar ca si cel pe care il lasam in urma.
Imi placea sa fiu libera, sa fac tot ce imi placea mie, iubeam spiritul meu liber care dupa parerea mea atunci se potrivea cel mai bine cu natura, departe de oras.
Imi aduc aminte ca in liceu mergeam la scoala cu bicicleta, desi ceilalti colegi ai mei faceau glume pe seama mea, in special pe seama faptului ca desi aveam o situatie materiala buna si puteam fi adusa si luata de la scoala cu masina la orice ora din zi si din noapte, eu optam sa vin singura, libera si independenta pe frumoasa mea bicicleta Pegas.
Adoram sa ma stiu capabila sa am singura grija de mine, totodata eram fericita ca efortul meu de a pedala zilnic de acasa pana la scoala avea un rezultat benefic si anume acela de a nu polua, de a nu face rau planetei in care traim, dar si totodata miscarea imi facea bine.
Parintii m-au lasat si totodata m-au si incurajat sa fac ceea ce cred eu ca este bine, asigurandu-ma ca indiferent de alegerile mele ei o sa fie mereu langa mine.
Astazi dupa 20 de ani sunt la fel, neschimbata, iubesc natura si planteta in care traim si imi doresc sa o protejez cat mai mult.
Intr-adevar conduc o masina, deoarece azi timpul nu ne mai este aliat si avem nevoie sa fim dintr-un loc in altul, iar masina in ziua de azi este o necesitate.
Nu am renuntat insa nici la spiritul meu liber si mi-am cumparat o bicicleta electrica cu care merg la serviciu atunci cand sunt tura de dupa-amiaza, deoarece traficul in centru si nu numai , la orele acela il stim cu totii.
Bicicleta de data aceasta este o predecesoare a celei pe care o avem in copilaria si adolescenta mea si de care sunt foarte multumita.
Ceva s-a schimbat totusi si anume colegii nu mai rad de mine ca in liceu ci sunt chiar fermecati de bijuteria mea pe doua roti.