Lazile din plastic au adus mai multi lucratori la ferma
Culesul merelor si perelor este in esenta o munca placuta, daca nu te aventurezi pe varfurile pomilor batrani si fragili si daca nu ridici de lazi grele din lemn toata ziua.
De fapt chiar esti satisfacut stiind ca datorita trudei tale, oamenii de la orase mananca fructe proaspete, zahar sanatos si natural.
Anul trecut, lucratorii veneau stateau doua-trei zile si plecau, desi erau platit cu 60 de lei pe zi, iar la plecare aveau voie sa ia 3-4 kilograme de fructe pentru consum sau conserve, la alegere.
Abia cand m-am dus si eu sa iau in schimul muncii gutui pentru gem am inteles. Te nenoroceai ridicand de lazile uriase din lemn. Uneori nemairezistand efortului, omul cu care luai de lada o trantea peste mainile sau picioarele tale. Cati nu s-au intepat la degete in cuiele iesite sau nu s-au taiat pana la os in sarmele si improvizatiile cu care erau reparate ladoaiele.
Anul acesta vad zi de zi sute de lucratori intrand pe poarta fermei. Canta prin pomi, glumesc cu veselie si nu mai renunta. Ma duc si eu sa iau gutui si pere in schimbul muncii mele si inteleg de unde vine schimbarea: lazi plastic
delicate si usoare, pe care le duci lejer la tractor fiindca sunt prevazute si cu doua bare pentru prins cu mana. Acum totul se poate face omeneste, fara accidentari, taieri, ridicare de greutati pana cand simti ca te taie peste mijloc. Felicit proprietarul pentru solutia ingenioasa, iar el dezvolta cu placere subiectul:
-Incet-incet lazile din lemn ies din uz. In primul rand este nedrept sa defrisam padurile pentru atata lucru, cand exista alternative. In al doilea rand nu au viata lunga. S-a rupt o scandurica, gata ajunge la foc. Pe urma nici mie, care vand fructe si legume, nu mi-arconveni sa cumpar rosii sau pere storcite, mucegaite sau putrede. In cazul lazilor din plastic de mici dimensiuni ai mai mult control asupra produselor. Le poti analiza zilnic si poti arunca exemplarele stricate sa nu le strice si pe cele bune.
Lucreaza cot la cot cu noi pentru ca pentru el agicultura este o pasiune si dupa aceea o modalitate de a-si castiga existenta. Mi-a povestit cum a ajuns el la pansat anul trecut pentru ca efectiv si-a sfasiat piciorul intr-un cui ruginit si iesit in afara dintr-o lada veche. Pe mine ma intereseaza insa altceva, de aceea cer direct informatia:
-Dar sursa acestor delicate si rezistente ladite din plastic, care este?
– Schoellerallibert , imi spune fara sa clipeasca. Au parteneri de afaceri in intreaga lume, livreaza si europaleti din plastic, navete si containere.
Oamenii muncesc cu spor de cand au la dispozitie minunatele ladite. In trecut le era si frica sa umple o lada uriasa din lemn si sa o duca la masina. Ar fi dorit sa intarzie la nesfarsit asta, dar erau platiti dupa cantitatea de fructe culeasa. Si ridicatul in caroserie era traumatizant, acum laditele usoare si rezistente din plastic zboara de la pom la camion si invers.