Bariere bune si ieftine de la Nice.com
Cand eram copil, imi placeau la nebunie trenuletele electrice. Imi amintesc si acum dioramele de la magazinele de jucarii, din fata carora (spre disperarea parintilor si mai ales a bunicilor mei) nu ma puteam dezlipi. Daca vreti sa intelegeti de ce ma fascinau, duceti-va sa vedeti diorama de la Muzeul Cailor Ferate din Bucuresti sau Muzeul Trenuletelor din gara Sinaia, unde se afla o imensa diorama realizata de un italian pasionat de modelismul feroviar, Alberto Drera pe numele lui. Imi amintesc si acum cat de fericit eram si cum bateam din palme cand, la trecerea unui trenulet electric, se lasau bariere automate de la trecerile de nivel.
Nu s-a mirat nimeni cand, la terminarea liceului, m-am inscris la Politehnica – mai exact, la sectia Material Rulant de Cale Ferata a Facultatii de Transporturi. Parea o alegere buna, mai ales ca, timp de decenii, CFR-ul) era sinonim cu stabilitatea, iar un loc de munca in domeniul feroviar parea „garantat pe viata”. Numai ca pentru „a doua Armata” (cum era supranumit CFR-ul), treerea la economia de piata nu a fost tocmai fericita. Din cauza pierderilor din ce in ce mai mari, restructurarile au venit una dupa alta, iar dupa restructurari au venit si reducerile de personal. Fiind aproape trecut de prima tinerete, la un moment dat am fost disponibilizat si eu. Dar nefiind nici destul de batran, o pensionare anticipata era imposibila. Iar din ajutorul de somaj nu prea se poate trai – si, pe deasupra, nici etern nu e, dupa cum am constatat si eu pe pielea mea. Dupa cateva luni deloc placute, am izbutit sa-mi gasesc un job, cu ajutorul unui prieten din copilarie: am devenit administratorul unui complex rezidential in care se afla atat vile, cat si blocuri cu apartamente de lux. Asa cum probabil ati banuit, jobul l-am primit cu ceva timp inainte de finalizarea lucrarilor. Asa cum am promis in timpul interviului care a precedat angajarea mea, m-am concentrat asupra problemelor legate de securitate – un aspect care, pe buna dreptate, este foarte important pentru locatarii unor astfel de complexe rezidentiale. Ca urmare a sugestiilor facute de mine, proiectul imprejmuirii complexului rezidential a fost imbunatatit – cam „pe ultima suta de metri”, cum se spune, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Mai ramanea de rezolvat problema acesului – si atunci mi-am amintit de dioramele care imi incantasera copilaria si de micutele bariere automate care se lasau la trecerea trenuletelor electrice si se ridicau dupa aceea. Asa cum ma asteptam, propunerea mea a fost acceptata si mi s-a cerut sa gasesc cele mai eficiente bariere. Am inceput deci sa prospectez piata. Din fericire, ne aflam in epoca informaticii si a internetului, asa ca m-am asezat la birou, mi-am deschis calculatorul si am inceput sa caut. In cele din urma, am gasit o oferta unde raportul calitate-pret mi s-a parut a fi foarte convenabil. Am gasit-o la firma bucuresteana Nice.com, al carei sediu se afla in sectorul 2 al Bucurestiului, pe strada Orzari la numarul 19 (in apropiere de intersectia strazii Delea Veche cu Calea Calarasi).O recomand oricarui administrator de complex rezidential, obiectiv industrial sau spital. O recomand cu placere!